• 50 de ani de la prima ascensiune

    1924: Continua dezbaterile care īncearca sa raspunda la īntrebarea daca britanicii George Mallory si Andrew Irvine, ultimii vazuti "urcīnd puternic spre vīrf", au ajuns sau nu pe creasta. Daca trupul lui Irvine va fi vreodata descoperit, fotografiile facute de el ar putea lamuri misterul.
    1953: Neozeelandezul Edmund Hillary si serpasul nepalez Tenzing Norgay ajung pe vīrf. Ei urca prin versantul sudic, cea mai populara ruta de ascensiune de azi.
    "L-am dovedit pe nenorocit", spunea Hillary dupa ascensiune

    1960: Alpinistii chinezi fac prima ascensiune pe partea de nord
    1963: Expeditia americana realizeaza prima ascensiune pe lantul de Vest
    1975: Alpinista japonez Junko Tabei e prima femeie care ajunge pe vīrf. O echipa britanica urca pe versantul de Sud-vest
    1978: Prima ascensiune fara tuburi de oxigen efectuata de alpinistii tirolezi Peter Habeler si Reinhold Messner
    1979: O expeditie iugoslava face prima urcare prin lantul de Vest
    1980: Alpinistii japonezi fac prima ascensiune completa pe Marele Culoar de pe versantul nordic. O expeditie poloneza urca pe versantul sudic. Messner revine pentru pentru prima sa ascensiune de unul singur, fara tub de oxigen
    1982: Alpinistii rusi ajung īn vīrf prin Versantul de Sud-vest
    1983: O echipa din SUA urca pe Versantul de Est
    1984: Alpinistii australieni ajung la vīrf pe versantul nordic fara oxigen
    1988: Britanicul Stephen Venables urca pe o noua ruta pe Versantul de Est
    1995: Prima ascensiune a Lantului de Nord-est realizata de o expeditie japoneza
    1996: Prima ascensiune a Culoarului de Nord-nord-est realizata de o echipa ruseasca
    1998: Tom Whittaker este prima persoana cu handicap fizic care ajunge īn vīrf
    2000: Serpasul Babu Chiri urca de la tabara de baza la vīrf īn mai putin de 17 ore - un record
    29 mai 2003: A 50-a aniversare a ascensiunii lui Hillary si Tenzing. Celebrarea include o ceremonie la Manastirea Tengboche unde alpinistii se opresc īn drumul sper Tabara de Baza

    Aniversare pe Everest Pe 29 mai se īmplinesc 50 de ani de cīnd cel mai īnalt munte al planetei a fost cucerit de neo-zeelandezul Edmund Hillary si serpasul Tenzing Norgay. Acest an devine astfel unul special, īn care foarte multi alpinisti vor sa repete performanta deschizatorilor de drum. Tabara de Baza de pe ruta nordica a ajuns un orasel cu o populatie de aproape 1.000 de locuitori, cu o multime de corturi, magazine si un internet-cafe. Līnga cortul-bucatarie se afla un cort-club īn care alpinistii au la dispozitie, pentru a se destinde, carti de joc, sah, table, rummy si revista Playboy.

  • Istoria gigantului

    Īnca din anii '30 ai secolului al XIX-lea britanicii banuiau ca cel mai īnalt vīrf al planetei este cel īnaltat la granita dintre China si Nepal. Odata cunoscut ca Peak XV, el a fost rebotezat īn 1865 dupa numele lui Sir George Everest, topograful sef al Indiei īntre 1830 si1843, cel care a stabilit cu exactitate īnaltimea lui, 8848 metri. Sagarmatha, zeita cerului, īn toponimia nepaleza sau Chomolungma, zeita mama a universului, īn cea tibetana, reprezinta denumirile locale ale vīrfului format cu peste 60 de miloane de ani īn urma. Datorita fortelor geologice Everestul creste īn fiecare an cu cītiva milimetri. Recentele masuratori, cu ajutorul aparatului de pozitionare globala prin satelit (GPS), au scos la iveala faptul ca īnaltimea sa adevarata este cu doi metri mai mare decīt cea detectata de Sir George Everest.

    Ucigasul
    Statistica arata ca din 7 persoane, care urca pe Everest, cel putin una nu se mai īntoarce. George Mallory era la a treia īncercare de a atinge vīrful īn 1924 cīnd a fost prins de o avalansa cu cīteva sute de metri sub tinta. Muntele a mai curmat viata altor 175 de alpinisti de-a lungul timpului, corpurile a 120 dintre ei fiind īnca acolo. Principala problema a celor care urca pe Everest este acomodarea cu altitudinea, īnca de la īnaltimea de 3.000 de metri simtindu-se lipsa de oxigen. Faptul ca la 8.000 de metri presiunea atmosferica este de 3 ori mai mica decīt la nivelul marii face ca organismul uman sa aiba probleme cu acumularile de lichid īn plamīni si īn creier.